Jurnal post-mortem
în scândurica cu colţi de salcâm
dumnezeu mi-a arătat limba de nisip
eram rostogolit peste sughiţuri de lumină
sau mai bine sub eclipse de pământ
chiar dacă te strigam, tu tăceai,
te zăream încercuit prin ochiuri de evantai
chiar dacă te auzeam din oasele de nai
cuvinte îmbrăţişate pentru altcineva erai
eu încă te mai iubeam pe temeri de mucegai
dincolo de mine însumi de nu cunoşteai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu