Mila de tine însuţi se hrăneşte din mila aceluia din faţa oglinzii care, la rândul lui, îl compătimeşte pe cel din reflexiile lui văzut de aproapele tău, pe cel considerat, după anumite criterii subiective, aparente, inferior lui. Cei trei sunt doar tu: tu, tu văzut de tu şi tu văzut de aproapele. Ucide-i pe ceilalţi doi din tine însuţi ca să mergi mai departe de tot ce cuprinde.
Materia se-mprăştie prin cameră
Lăsând urme nemişcate în iarnă
Pe mobila veche sau mere stricate
Uitate de noi din clipe false.
Trec în nefiinţă particulele de praf
Printre găurile negre de viermi albi
Ale unui ceas martor ce-a stat
În secunda târzie în care ai plecat.
Deschid încet fereastra câtre lumină
Să plece timpul petrecut cu tine,
Să rămână doar fiinţa mea
Într-un gând, la birou, cu sine.
Publicat de
Daimon
la
17:58
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu