luni, 9 iulie 2007

Un singur punct

Era un vis şi parcă într-o clipă nu mai este
Cum m-am născut singur într-un singur punct
Din spaţiul şi timpul fără linii de reper
Unde alţii vor să-mi taie inima de vers
În două, în trei, într-un flux infernal de idei.

M-au prefăcut într-o piramidă
Dar se lungi, se făcu o dreaptă
Din care o infinitate dispăru în ceaţă
Şi doar eu deveni un singur punct.

M-au prefăcut într-un cub
Dar colţurile se rotunjiră ca la o sferă,
Se micşoră încet până când se făcu
Doar un singur punct.

Era un punct în alb şi-n negru
Ce se pierdu nicăieri ca şi ieri
Într-un singur punct.

Niciun comentariu: