Strigătul din paradis

Te-aş fi văzut, nu ştiu cum,
printr-un ochi orbit de furie
pe nerva traian, la refluxul soarelui;

iar celălalt s-ar fi dat la iubire
de parcă în acele emisfere între alb şi negru,
între acei neuroni regurgitaţi de univers
ar fi fost doar la început strigătul de vers
al albatroşilor lui Baudelaire.

şi numai ciocurile lor ar fi rămas înfipte
în vertebrele cerului matern
lăsând sub placente pe soluri nefertile
un bolnav răstignit în jos poate de dumnezeu