Vis de despărţire

E posibil ca cineva să fie după uşa de metal,
cineva care m-a ucis cu sânge cald
între pereţi şi umbre carbonizate;
apoi, ca şi când, a plecat pe vârful picioarelor
fără ca să-şi veteme dansul perfect de odinioară.

N-a uitat să-mi dea valiza cu trandafirii uscaţi,
m-a lăsat în picioare desculţ între cioburi de cuvinte,
cu mâinile retrase, cu pupilele dilatate de
negaţii spuse.

Erau apele fiordului
şi nicicând de stânca cerului
pe care împreună o visam.

Şi nici un vis nu era al nostru.